de Alex Ionescu
Unul din cele mai fascinante fenomene în natura este crearea dintr-o singura celula (oul fertilizat) a unui întreg organism, compus din sute de tipuri de celule cu functii si caracteristici total diferite. si aceasta doar dintr-o singura celula... Nu este acesta un mister? Cum de stiu toate celulele organismului sa se specializeze exact în directia necesara? Cum de stiu celulele organismului sa se diferentieze exact la momentul la care trebuie, în timpul dezvoltarii fatului în uter, pentru a da nastere organelor si tesuturilor noului organism?
Teoria câmpurilor morfogenetice elaborata de Rupert Sheldrake explica modul în care în cadrul fiecarei specii formele caracteristice fiecarui organ si chiar învatamintele primare pentru supravietuire sunt conservate, în câmpuri energetice denumite câmpuri morfogenetice sau câmpuri morfice. De asemenea, orice noua învatatura pentru supravietuire dobândita de diferiti indivizi din cadrul speciei se înregistreaza în aceste câmpuri morfice, si sunt transmise de la o generatie la alta aspect care a fost dovedit de Sheldrake prin multiple experimente stiintifice riguroase. Conform teoriei lui Rupert Sheldrake, fiecarei forme a unui sistem viu îi corespunde un câmp morfogenetic caracteristic. Iar fiecare specie se poate spune ca are un anumit set de câmpuri morfice care sunt stabile în timp, si se pastreaza atât timp cât specia respectiva exista pe pamânt. Adica fiecare generatie a unei specii de plante sau animale sau chiar umana, va avea aceeasi forma generala, va fi compusa din aceleasi tesuturi care vor avea aceeasi componenta, iar capacitatea de supravietuire va fi mai mare decât la generatiile anterioare deoarece au mostenit toate învataturile lor în acest sens. Asa cum asocierea unui sistem material cu câmpul sau gravitational depinde de masa sistemului, asocierea sa cu câmpul electromagnetic depinde de sarcina sa electrica, tot astfel asocierea unui sistem biologic cu câmpul sau morfogenetic depinde de forma sa.
Totusi cum se poate ca dintr-o celula sa se formeze atât de multe alte tipuri de celule? Prin diviziunea binara succesiva a oului fertilizat, în care celula respectiva da nastere la doua celule, iar acestea la rândul lor fiecare la alte doua celule, etc., dintr-o singura celula-ou se formeaza o mica masa de celule. Aceste celule poarta numele de celule stem si au doua caracteristici importante: se pot divide neîntrerupt fara sa îsi piarda calitatile si fara sa se transforme în alte tipuri de celule prin aceste diviziuni, si în acelasi timp sunt totipotente adica pot da nastere oricarui tip de celule din organism. Celulele stem sunt un fel de palarie magica a magicianului, din care se poate scoate orice este necesar pentru formarea organismului adult. Embrionul are o proportie mare de astfel de celule, celulele stem embrionare, care vor da nastere tuturor tesuturilor viitorului organism. Aceste celule exista si în organismul adult, dar sunt într-un numar mult mai mic. Cercetarile în acest domeniu au crescut pe baza descoperirilor realizate de cercetatorii canadieni Ernest A. McCulloch si James E. Till în anii 1960. Celulele stem intervin în reînnoirea tesuturilor care este mult mai lenta la adult decât la organismul în crestere al copilului, si la repararea tesuturilor când apar diferite afectari structurale grave cum ar fi spre exemplu infarctul de miocard. Experimental s-a aratat ca în momentul în care se produce un infarct de miocard, celulele stem locale si chiar cele aflate la distanta dar acestea vor migra întâi spre zona afectata, încep sa se divida si sa dea nastere la celule specifice muschiului cardiac, pentru a se reface zona distrusa prin infarct. Astfel, prin studierea în laborator a calitatilor acestor celule miraculoase, s-a ajuns la concluzia ca medicina ar putea sa se transforme radical prin utilizarea lor în diferite terapii. S-a observat ca prin crearea anumitor conditii de crestere, celulele stem dau nastere diferitelor tipuri de celule specific în functie de aceste conditii.
S-a observat ca prin obtinerea de diferite tipuri de celule sanatoase din celulele stem, pot fi ajutati bolnavi cu diferite boli cronice sau degenerative cum ar fi diabetul zaharat dependent de insulina, osteoartrita, hepatita, ciroza, arsurile, distrofia musculara, atacul cerebral, boala Alzheimer, scleroza multipla, bolile hematologice congenitale, leucemiile, imunodeficientele. Bucuria descoperirii calitatilor acestor celule consta în faptul ca se pot obtine celule care pot reface anumite tesuturi afectate ale unui bolnav pornind chiar de la celulele stem ale bolnavului respectiv, ceea ce nu va mai expune persoana respectiva la fenomene de reactie imuna fata de orice alt tip de transplant care i-ar fi necesar si s-ar realiza de la o alta fiinta umana. La ora actuala se practica auto-transplantul de celule stem hematopoietice, pentru diferite afectiuni hematologice.
În 1998, la workshop-ul sustinut de National Science Foundation s-a adoptat conceptul de inginerie tisulara, prin care se desemna o stiinta interdisciplinara si multidisciplinara care aplica principiile ingineriei si ale stiintelor vietii pentru cresterea si dezvoltarea de tesuturi si organe (substituenti biologici) necesare diferitelor operatii de transplant. Aceste preocupari au dat nastere unei noi ramuri medicale: medicina regenerativa. Pentru crearea de tesut nou, necesar în cele mai multe cazuri restaurarii unui tesut sau organ lezat sau cu functionalitate redusa, ingineria tisulara a gasit trei modalitati: 1.cresterea în laborator a fragmentului de tesut sau organ necesar, pornind de la celulele stem ale pacientului, 2. infuzia în zona afectata de factori care sa stimuleze celulele stem si astfel regenerarea sa fie accelerata, 3. injectarea de celule stem în zona afectata. S-au realizat multiple experimente pentru a se proba eficacitatea fiecarei metode. Pentru zone mari de tesut afectat, cum ar fi spre exemplu în cazul arsurilor întinse, cu siguranta este necesara cresterea în laborator a tesutului respectiv, pornind de la celulele stem ale pacientului. Cercetarile referitoare la aceste aspecte s-au realizat si se realizeaza atât pe pamânt cât si pe diverse statii orbitale. S-a reusit cresterea unor fragmente de cartilaj uman în laboratoarele din spatiu. Se doreste cunoasterea si a influentelor pe care microgravitatia le are asupra tesuturilor organismului uman.
Anul acesta, în luna octombrie, s-a acordat premiul Nobel pentru medicina si fiziologie grupului de cercetatori Mario Capecchi, Martin Evans si Oliver Smithies pentru munca lor în domeniul ingineriei genetice aplicate celulelor stem embrionare murine.
Amploarea care a luat-o în ultimii ani preocuparea pentru diferitele aplicatii ale celulelor stem se observa atât în acordarea premiului Nobel 2007 anumitor cercetari realizate în acest domeniu cât si prin organizarea celui de-al doilea Congres European de Celule Stem si Medicina Regenerativa. Printre primele subiecte discutate la acest congres s-au numarat si cele privind utilizarea celulelor stem în dezvoltarea medicamentelor si modul în care ajuta tehnologia cu celule stem la procesul descoperirii de noi medicamente. Bineînteles firmele farmaceutice nu puteau sa ignore asa o oportunitate de a-si creste eforturile de sporire a productiei.
În traditia milenara a medicinei traditionale indiene, ayurveda, medicina regenerativa era si este una din cele opt ramuri principale si poarta numele de rasayana mai este cunoscuta ca parte a medicinei care se ocupa de reîntinerire. Rasayana ca actiune de reîntinerire, aspect care depaseste cu mult actiunea de simpla regenerare, cuprinde în special terapii cu plante medicinale care induc specific aceasta actiune. Rasayana înseamna si calea de a atinge o vitaliate excelenta, care se poate concretiza în longevitate, memorie, inteligenta, tinerete, voce excelenta, forta optima a organismului si organelor de simt, respectabilitate si stralucire. Literal rasayana înseamna calea sevei cea care conduce la hranire, restabilire si echilibrarea functiilor organismului.
Chiar daca pâna la ora actuala nu au fost realizate testari în laborator care sa demonstreze la nivel celular si molecular cum actioneaza remediile rasayana, se poate înainta ipoteza ca acestea stimuleaza si mentin functionalitatea celulelor stem resursa fiecarui organism de reînnoire celulara.
Diferenta dintre medicina traditionala si medicina alopata consta în contributia volitiva a pacientului la propria însanatosire si caracterul holistic al primeia fata de atitudinea pasiva a pacientului pe parcursul însanatosirii si caracterul partitionat al celei de-a doua. Terapiile rasayana au în vedere întreaga bunastare si reîntinerire a organismului, desi exista si remedii particulare pentru diferite organe si sisteme, pe când terapiile care utilizeaza celulele stem au în vedere strict zona afectata.
Termenul rasa are mai multe întelesuri, cum ar fi: gust, esenta, aroma, seva si emotie, dar nu este limitata la nici una dintre acestea. În procesele terapeutice rasa se refera mai ales la conservare, transformare si revitalizare. Rasa hraneste corpul, stimuleaza imunitatea si ajuta la mentinerea corpului si a mintii în stare optima. Conform scrierilor clasice în domeniul ayurvedei, terapiile rasayana confera multe avantaje organismului: stoparea îmbatrânirii, cresterea inteligentei, memoriei, fortei, tineretii, dulcetei vocii, vigorii, hranirea sângelui, limfei, tesuturilor muscular, adipos si reproducator, prevenind astfel afectiunile degenerative si bolile, imbunatatirea proceselor metabolice, stare optima a organismului si organelor de simt, cresterea rezistentei naturale la infectii, învigorarea organismului prin mentinerea echilibrului optim între anabolism si catabolism.
Rasayana descrie prepararea de remedii pe baza de plate medicinale, pentru promovarea tineretii, a vigorii starii de sanatate fizice si mentale, si pentru o stare de fericire continua. Plantele rasayana sunt extrem de compliante cu administrarea zilnica si prezinta o eficacitate foarte mare. Dintre cele mai utilizate plante în remediile rasayana mentionam: Bala (Sida cordifolia), Kashmari (Gmelina arborea), Varahi (Withania somnifera), Pipalli (Piper longum), Usturoiul (Alyum sativum), Haritaki (Terminalia chebula), Brahmi (Bacopa monieri), Vacha (Acorus calamus), Shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), Guggul (Cominphora mukul), Amalaki (Emblica officinalis), Guduchi (Tinospora cordifolia), Ballataka (Semicarpus anacardium), Punarnava (Boerrhevia diffusa), Shatavari (Asparagus racemosus).
Rasayana poate, prin cercetarile facute pe celulele stem, sa dobândeasca o explicatie stiintifica foarte concreta. Deschiderea oamenilor de stiinta catre stiintele traditionale si catre viziunea holistica pe care toate traditiile medicale stravechi o promovau, va aduce un nou suflu cercetarilor stiintifice, si o întelegere mult mai profunda a ceea ce natura încearca sa ne zica de mult timp.
